Renault Megane RS

Se pare că din ce în ce mai multă lume vrea maşini sportive, dar, în acelaşi timp, economice. Un compromis în acest sens îl reprezintă adoptarea motoarelor diesel puternice, dar succesul nu este întotdeauna garantat. Însă francezii par încrezători.

“Revoluţia” diesel în gama Megane a început anul trecut, în decembrie, cînd a fost prezentat Megane GT 2.0 dCi. Cu 150 de cai, acesta a fost o deschidere decentă, însă, dacă aruncăm o privire în ograda concurenţei, insuficientă. Inginerii Renault şi-au dat seama de acest lucru şi au aruncat în luptă tot arsenalul pe care-l deţineau.

Sistemul commonrail de generaţia a treia (la 1.600 bari), turbina cu geometrie variabilă şi injectoarele piezoelectrice (capabile să pompeze motorină de cinci ori într-un singur ciclu) sînt tehnologiile prin care s-a obţinut un propulsor de 175 CP, cu un moment maxim de 360 Nm, aproape toţi disponibili între 2.000 şi 3.000 rpm. Pentru ca feeling-ul să fie apropiat de cel al motorului pe benzină, s-a ajustat şi plaja de turaţie, valoarea maximă ce poate fi atinsă fiind de 5.200 rpm. Dar ce se întîmplă în realitate? Ei bine, cel puţin vizual nu există probleme.

De facto, caroseria este identică acelora ale variantelor pe benzină: un mulaj perfect între agresivitate şi eleganţă. Desfătarea continuă şi la interior, unde te înconjoară materiale de calitate, bine asamblate. Se remarcă scaunele RECARO, volanul gros, îmbrăcat în piele, şi pedalierul din aluminiu. Cînd porneşti motorul, practic nu se întîmplă nimic. Acesta este magistral insonorizat, iar cu ajutorul unor arbori de echilibrare toate trepidaţiile au fost eliminate. Foarte bine cînd vine vorba de utilizarea zilnică, dar, cînd accelerezi, vei simţi nevoia unui acompaniament, care, din păcate, lipseşte în acest caz.

Pentru RS dCi sînt disponibile două şasiuri: cel standard şi Cup. În Portugalia, de-a lungul a două zile, am avut parte de cel din urmă. Acesta ascunde un tren de rulare setat magistral (cu ajutorul unor amortizoare şi arcuri mai tari), care pur şi simplu nu poate fi pus în dificultate de motorul diesel. În ciuda cuplului mare, performanţele de care se arată capabil RS dCi (0-100 km/h în 8,3 secunde) nu-i vin de hac; o dovadă este faptul că ESP-ul (decuplabil 100% doar pe Cup) na intervenit deloc, deşi am forţat nota nu o dată pe superbele ace de păr de pe traseu. Performanţa specialiştilor de la Renault Sport este de luat în seamă, mai ales că suspensia spate e una semirigidă.

Că veni vorba de viraje, unul dintre elementele viciate este direcţia. Aproape întotdeauna cînd îţi vei alege trasa ideală pe o înlănţuire de viraje rapide, te vei trezi că trebuie să roteşti volanul mai mult decît pare corect din instinct. Cînd mergi repede trebuie să te şi opreşti, iar frînele Brembo (cu 4 etrieri pe faţă) sînt capabile de acest lucru chiar dacă transmit o senzaţie falsă de fading la utilizarea în forţă. Imaginea care se conturează este cea a unui GT rasat, nici un moment hardcore, ce te implică, însă, suficient în evenimente. Nu e o revoluţie, dar acest compromis chiar funcţionează.